Impingementul subacromial este o afecțiune a umărului care apare atunci când țesuturile moi din zona subacromială, inclusiv tendonul supraspinos și bursa subacromială, devin inflamate și iritate, ceea ce duce la comprimarea acestora între capul umărului și acromion, o proeminență osoasă de deasupra umărului. Această condiție este o cauză frecventă de durere și limitare a mișcării umărului, afectând în special persoanele care efectuează activități repetitive cu umărul sau sportivi care utilizează umărul în mod repetitiv. Impingementul subacromial poate fi clasificat în două forme: primar și secundar. Impingementul primar se referă la o problemă în zona subacromială care provoacă inflamația și compresia țesuturilor moi, în timp ce impingementul secundar apare ca urmare a unei alte afecțiuni a umărului, cum ar fi o ruptură a tendonului rotator sau osteoartrită.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale impingementului subacromial?
Impingementul subacromial este o afecțiune a umărului care apare atunci când tendoanele și țesutul moale din zona umărului sunt comprimate între osul humerusului și o proeminență osoasă numită acromion. Aceasta poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv uzura pe termen lung a umărului, postura incorectă, afecțiuni inflamatorii ale țesutului moale, leziuni ale umărului și factori genetici sau de anatomie. Suprasolicitarea sau uzura pe termen lung a umărului poate fi cauzată de activități repetitive care implică utilizarea umărului, cum ar fi ridicarea de greutăți sau sporturi precum tenisul sau aruncarea de mingi. Aceste activități pot duce la leziuni ale tendoanelor și țesutului moale din zona umărului și pot crește riscul de impingement subacromial. Tulburările posturale, cum ar fi poziția de lucru la birou sau dormitul pe o parte pentru perioade lungi de timp, pot pune presiune pe umăr și pot contribui la dezvoltarea impingementului subacromial. Afecțiunile inflamatorii ale țesutului moale din zona umărului, cum ar fi tendinita sau bursita subacromială, pot duce la inflamarea tendoanelor și pot crește riscul de impingement subacromial. Leziunile umărului, cum ar fi întinderile sau rupturile de tendoane, fracturile osoase sau dislocările umărului, pot afecta structurile din zona umărului și pot crește riscul de impingement subacromial. Factorii genetici sau de anatomie, cum ar fi forma acromionului sau a capului umărului, pot crește riscul de impingement subacromial prin comprimarea tendoanelor și țesutului moale din zona umărului. În general, identificarea cauzei subiacente a impingementului subacromial este importantă pentru a stabili un plan de tratament adecvat și a preveni recurența afecțiunii.
Cum poate evolua in timp impingementul subacromial netratat?
Dacă impingementul subacromial nu este tratat, poate duce la o serie de complicații și poate avea un impact negativ asupra funcției umărului. Pe măsură ce presiunea continuă asupra tendoanelor și țesutului moale din zona umărului, acestea pot fi inflamate și pot fi afectate structurile mai profunde, cum ar fi mușchii și ligamentele. Această inflamație poate duce la dureri severe și limitarea mobilității umărului, ceea ce poate interfera cu activitățile de zi cu zi și cu calitatea vieții. În plus, impingementul subacromial netratat poate duce la deteriorarea tendoanelor și poate crește riscul de ruptură a acestora. Pe măsură ce afecțiunea progresează, poate apărea degenerarea articulației umărului, ceea ce poate duce la osteoartrită și la pierderea permanentă a funcției umărului. În cazuri extreme, impingementul subacromial netratat poate duce la invaliditate. Este important să căutați tratament imediat dacă aveți simptome de impingement subacromial pentru a preveni evoluția afecțiunii și a îmbunătăți calitatea vieții și funcția umărului. Un diagnostic timpuriu și un plan de tratament adecvat pot reduce durerea și inflamația, îmbunătăți mobilitatea și previne complicațiile grave.
Ce se urmareste prin tratarea impingementului subacromial?
Scopul tratamentului impingementului subacromial este de a reduce inflamația și de a îmbunătăți mobilitatea și forța umărului. Tratamentul poate varia în funcție de gravitatea simptomelor și poate include terapie fizică, medicamente antiinflamatoare, și în cazuri severe, intervenția chirurgicală. Terapia fizică este adesea prima linie de tratament și implică exerciții specifice care ajută la întărirea mușchilor din jurul umărului și la îmbunătățirea mobilității acestuia. Medicamentele antiinflamatoare pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și durerea în cazul în care terapia fizică nu este suficientă. În cazuri severe, cum ar fi ruptura tendonului, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a repara sau a elimina structurile afectate din zona subacromială. După intervenție, pacientul va trebui să urmeze un program de recuperare fizică pentru a-și restabili forța și mobilitatea umărului. Tratamentul impingementului subacromial este individualizat și poate fi adaptat în funcție de nevoile și starea pacientului. În general, cu un tratament adecvat și o terapie fizică continuă, majoritatea pacienților se pot recupera complet de impingementul subacromial.