Epicondilita mediala, cunoscuta si sub denumirea de "cotul tenismenului", este o afectiune dureroasa a cotului cauzata de o leziune a tendoanelor din partea interna a cotului. Aceasta leziune apare de obicei din cauza suprasolicitarii repetate a tendoanelor care se fixeaza pe epicondilul medial al humerusului, ceea ce duce la inflamatie si durere. Epicondilita mediala apare de obicei la persoanele care efectueaza miscari repetitive ale bratului si antebratului, cum ar fi jucatorii de tenis, badminton, jucatorii de golf, dar si persoanele care lucreaza in domenii care necesita miscari repetitive ale bratului, cum ar fi dulgherii sau mecanicii.
Aceasta afectiune poate aparea si ca urmare a unei accidentari acute sau a unei afectiuni medicale, cum ar fi artrita. Simptomele epicondilitei mediale includ durere in partea interna a cotului, care poate fi resimtita atat la nivelul cotului, cat si la nivelul antebratului si a incheieturii mainii. Durerea poate fi accentuata in timpul miscarii si poate fi insotita de slabiciune musculara la nivelul antebratului. De asemenea, persoanele afectate de epicondilita mediala pot prezenta sensibilitate la atingere la nivelul epicondilului medial si o limitare a amplitudinii miscarii la nivelul cotului.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale epicondilitei mediale?
Epicondilita mediala, cunoscuta si sub denumirea de "cotul tenismenului", este cauzata de suprasolicitarea tendoanelor care se fixeaza pe epicondilul medial al humerusului. Aceasta suprasolicitare poate fi rezultatul unei varietati de activitati care implica miscari repetitive ale bratului si antebratului, precum jocurile de tenis, badminton, golf sau alte sporturi care implica utilizarea repetata a bratului si a incheieturii mainii. Epicondilita mediala poate fi cauzata si de activitati profesionale care implica aceleasi miscari repetitive ale bratului si antebratului, cum ar fi lucrul cu ciocanul, ciocanitul sau alte sarcini manuale repetitive. In plus, oamenii care lucreaza cu computerul sau care efectueaza alte activitati care implica utilizarea tastaturii si a mouse-ului timp indelungat pot dezvolta epicondilita mediala. Alte cauze posibile ale epicondilitei mediale includ leziuni acute la nivelul cotului, cum ar fi o fractura sau o luxatie, dar si afectiuni medicale precum artrita, tendinita sau sindromul tunelului carpian, care pot afecta tendoanele la nivelul incheieturii mainii si pot duce la suprasolicitarea epicondilului medial al humerusului.
Cum poate evolua in timp epicondilita mediala netratata?
Epicondilita mediala poate evolua in timp daca nu este tratata corect, iar simptomele pot deveni din ce in ce mai severe. Durerea si sensibilitatea la nivelul epicondilului medial al humerusului pot deveni cronice si pot afecta capacitatea persoanei de a efectua activitatile zilnice. De asemenea, pot aparea si alte simptome, cum ar fi slabiciunea musculara si pierderea functiei de prindere sau strangere a obiectelor. In cazul in care epicondilita mediala este lasata netratata, poate aparea si inflamatia cronica a tesuturilor si a structurilor din zona cotului, ceea ce poate duce la deteriorarea progresiva a tendoanelor, a ligamentelor si a altor structuri ale cotului. Aceasta poate duce la o pierdere permanenta a functiei cotului si a incheieturii mainii. De asemenea, durerea cronica si inflamatia pot duce la dezvoltarea unei afectiuni numite capsulita adeziva sau "umarul inghetat". Acest lucru se datoreaza faptului ca durerea si disconfortul din zona cotului pot duce la o limitare a miscarii bratului, ceea ce poate duce la inflamarea capsulei articulare si la formarea de tesut cicatricial. Aceasta poate duce la o pierdere semnificativa a mobilitatii si a functiei umarului, care poate fi foarte dificil de tratat. Prin urmare, este important sa se trateze epicondilita mediala la primele semne ale acesteia, astfel incat sa se previna complicatiile si sa se imbunatateasca capacitatea persoanei de a efectua activitatile zilnice fara durere si disconfort.
Care sunt obiectivele terapeutice in tratarea epicondilitei mediale?
Obiectivele terapeutice în tratarea epicondilitei mediale includ reducerea durerii, ameliorarea inflamației și a disconfortului în zona cotului, restabilirea funcției și a mobilității cotului și a mâinii afectate, precum și prevenirea recidivelor. Terapia poate fi realizată prin intervenții non-chirurgicale, cum ar fi medicamentele, terapia fizică și exercițiile de întindere și consolidare musculară, sau prin intervenții chirurgicale în cazurile severe sau în cele care nu răspund la tratamentul non-chirurgical. Scopul tratamentului este de a controla durerea și de a reduce inflamația prin modificarea activităților care agravează simptomele, aplicarea de gheață și administrarea de medicamente antiinflamatoare și analgezice. Terapia fizică poate fi folosită pentru a reduce durerea și pentru a restabili forța și flexibilitatea musculaturii cotului și a antebrațului prin exerciții specifice și tehnici de masaj. Exercițiile de întindere și consolidare musculară sunt, de asemenea, importante pentru a preveni recidivele. În cazurile mai severe sau care nu răspund la terapia non-chirurgicală, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a restabili funcția normală a cotului. Aceasta poate fi realizată prin excizarea țesutului deteriorat sau prin reconstrucția tendonului afectat. După intervenția chirurgicală, recuperarea poate necesita exerciții de întindere și consolidare musculară și terapie fizică pentru a restabili funcția normală a cotului și a mâinii afectate.
In ce consta concret recuperarea epicondilitei mediale?
Recuperarea epicondilitei mediale este un proces complex, care poate include mai multe abordări terapeutice, precum kinetoterapia, terapia manuală, electroterapia sau terapia cu laser. În general, recuperarea are ca obiectiv restabilirea funcției normale a articulației cotului și reducerea durerii și a inflamației. În prima fază a recuperării, se va pune accentul pe controlul inflamației și a durerii. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea de comprese reci, terapie cu unde de șoc, electroterapie, terapie laser sau alte tehnici similare. Medicul poate recomanda și administrarea de antiinflamatoare sau alte medicamente pentru reducerea inflamației și a durerii. Pe măsură ce inflamația și durerea scad, se va trece la a doua fază a recuperării, care implică restabilirea mobilității și a forței musculare la nivelul articulației cotului și în jurul acesteia. În acest sens, kinetoterapia joacă un rol crucial. Terapeutul va prescrie exerciții pentru întărirea și flexibilitatea mușchilor care susțin articulația cotului, precum și pentru îmbunătățirea mobilității și a funcției articulare. În funcție de evoluția pacientului, terapia poate include și masaj terapeutic pentru ameliorarea tensiunii musculare și a durerii, terapie manuală pentru reducerea rigidității și creșterea mobilității, precum și alte abordări terapeutice specifice. În general, recuperarea poate dura câteva săptămâni sau chiar luni, în funcție de gravitatea leziunii și de evoluția pacientului. În cele mai multe cazuri, pacienții revin la activitățile lor normale după finalizarea procesului de recuperare. Este important să urmați recomandările kinetoterapeutului și să respectați planul de recuperare pentru a maximiza șansele de succes în tratamentul acestei afecțiuni.